- Daca nu cred in mine, nu am ce sa fac! spuse copilul catre Cer.
- Si cum te pot ajuta eu, ca tu sa ai incredere in tine?
- Sa- mi faci lucrurile sa se intample!
- Sigur vrei asta? privi cu nedumerire Cerul
- DA!
Dupa zeci de ani, copilul, devenit acum un frumos tanar, chema Cerul din nou:
- Ce dorinta arzatoare te face sa doresti sa imi vorbesti?
- Tot nu am incredere in mine! E vina ta! Ai facut ca prea putine lucuri sa se intample! Cu siguranta! raspunse tanarul
Fiecare din noi are acest copil rasfatat, doritor al tuturor lucrurilor din lume. Nu se opreste niciodata in a a mai adauga inca o dorinta. Este fericit si viseaza. Ajunge, dupa ani se zile, un tanar frumos, liber in a gandi si face orice doreste. Si el viseaza. Cand ajunge, peste ani de zile, la o etate recunoscuta drept: varsta intelepciunii isi pune cea mai frumoasa intrebare din viata lui: “Cum?”
chiar daca la un moment dat ti s-a parut o usa inchisa.
Ai dreptul sa fii extraordinar si sa fii liber! Fiecare colt al gandirii tale iti spune ca poti mai mult si ca vei ajunge mai departe. Problema insa este alta: “miezul cenusiu” se teme sa NU fie zdruncinat intr-o masura mai mare sau mai mica.
Acelasi lucru se intampla si celor care trebuie sa sara de pe o parte pe alta a unui munte. Este normal si omeneste sa iti fie frica, sa iti faci griji. Mecanismele noastre de aparare sunt in fiecare moment gata de lupta.
Atunci cand razboiul este dus mai ales cu noi, “luptatorii interiori” ne vor distruge pe noi si visele noastre.
Daca acum ii directionam pe acesti luptatori sa fie de partea noastra si sa ne fie aproape atunci cand executam o actiune mai dificila, ei fiind deja porniti vor fi lansatoarele noastre pentru a ne indeplini obiectivul.
Acelasi lucru il vad si in cazul a doi oameni, care au lucrat impreuna cu “luptatorii” lor interni si au castigat!
Lumea crede ca este absolut nevoie de un corp normal (2 picioare, 2 maini etc) pentru a fii foarte bun si pentru a pasi catre visul tau. Celor care au aceasta realitate le propun sa se deschida doar pentru 5 minute si sa fie din nou copii care invata ce este nou in jurul lor. Pentru ceilalti oamenii care cred ca mereu exista o alta cale de a iti duce pana la final visul: Felicitari!
Cum te simti acum? Ce ai realizat? Cum te-ai folosi de focul tau interior pentru a fi tu?
Valorile pe care le avem, fiecare dintre noi determina modul in care vom reactiona la ceea ceparticipam activ sau pasiv in viata noastra.
Incalcarea oricareia dintre ele da drumul la o furtuna de alte efecte ce are drept scop apropierea individului de locul din care ‘a plecat’.
Mai devreme sau mai tarziu aceasta lupta o aiba un invingator: ori valoarea ‘pierduta’ se reactiveaza, ori se va crea alta in locul ei.
Adu-ti aminte de un astfel de moment. Ce anume a declasat aceasta batalie? Cum te-ai simtit dupa ce totul a luat sfarsit? Cat de multumit esti cu ceea ce ai ales? Ce este diferit in acest moment ?
Cu siguranta multi dintre voi au oftat…”Pe vremea aia…” haideti sa readucem aminte de ce ne facea atat de curiosi..voiosi si plini de viata…Cam ce ne spuneam noi (in mod inconstient):
1. Da oamenilor mai mult decât se asteapta si fa-o cu bucurie!
2. Nu râde de visurile cuiva. Oamenii care nu au viasuri, nu au prea multe.
One day a small opening appeared, he sat and watched thebutterfly for several hours as it struggled to force its body through that little hole. Then it seemed to stop making any progress.
It appeared as if it had gotten as far as it could and it could go no farther. Then the man decided to help the butterfly, so he took a pair of scissors and snipped off the remaining bit of the cocoon. The butterfly then emerged easily. But it had a swollen body (and head) and small, shriveled wings. Read the rest of this entry »
